Acum 600 ani, tărâmul de legendă și superstiție al Transilvaniei medievale era acel colț de lume unde cei ”de aceeași lege” se uneau pentru a-și păstra valorile și puterea politică într-un spațiu amenințat de ”străini”.
Aici, în inima munţilor Carpaţi, într-una dintre cele mai sălbatice şi mai necunoscute părţi ale Europei, un conte autoritar, cu obraz vulturesc, fruntea boltită și mândră domnea abil în politica internă și externă peste o societate dominată de simbol. Vlad Țepeș, imaginea cavalerului medieval din liga Ordinul Dragonului – apăra un spațiu în care sentimentul de apartenență la comunitatea care îți împărtășește principiile declarate era văzut mai puternic decât propria persoană, era o sursă de mândrie și siguranță.

Povestea contelui-vampir te poartă către o comunitate înțesată de legende și superstiții create pe un fond intim, aproape imposibil de distrus, parte din misterul comunităților rurale.

Locația, contele și castelul crează imaginea de basm a Pasului Bârgău. Aici, la Piatra Fântânele, într-un cadru de Feerie, povești românești descâlcite se nasc la poalele muntelui Frumușeaua, un puternic centru energetic al zonei.
În Transilvania vrăjitoarelor, legendele legate de morții vii”, de strigoi, de acea zbatere a sufletelor între viață și moarte, fac parte din cultura acestui meleag. O atmosferă mitică, în ton cu literatura gotică inspirată de cronici săsești, te poartă în lumea vrăjitoarelor, cavalerilor, armatelor de duhuri, strigoilor, prin grote, cetății legendare și comori la capătul curcubeului de deasupra muntelui.

Noaptea walpurgică, în urletul lupilor, personaje malefice își duc existența departe de lumina Soarelui. Seducătoare, inventive, atrăgătoare, aceste suflete bântuie în virtutea unui blestem pe tărâmul de legendă și superstiție al Transilvaniei. Oglindim aici o epocă medievală a lui ”Dracula” sau ”a lui Dracul”, țesută în jurul superstițiilor puterilor supra-naturale ale artei feminine de seducție. O lume ocultă, a vrăjitoarelor, generată de frică în fața senzualității.